Despre randuielile de inmormantare
Biserica Ortodoxa ne invata ca moartea este despartirea sufletului de trup, adica doar sfarsitul vietii pamantesti. Moartea nu este o 'trecere in nefiinta', ci intrarea in realitatea vietii vesnice. Pentru ca credem in Inviere, spunem ca cei morti sunt, 'adormiti', sau 'plecati de la noi'.
Inainte de inmormatare
In ziua in care persoana apropiata a decedat, este chemat preotul. Acesta savarseste slujba 'Stalpilor' - o rugaciune scurta prin care familia se roaga impreuna cu preotul pentru sufletul celui raposat. Slujba aceasta include citirea unor parti din cele patru Sf Evanghelii. Slujba 'Stalpilor' se savarseste, in zilele de pana la inmormantare.
Atat pentru slujba 'Stalpilor' dar mai ales pentru slujba inmormantarii, familia trebuie sa aiba pregatita coliva (de obicei din grau fiert indulcit - sau fructe, cozonac, biscuiti etc), vin si mancare, pe care preotul le va binecuvanta la vreme.
Slujba inmormantarii
Slujba inmormantarii are loc in biserica. De obicei, slujba inmormantarii are loc a treia zi dupa moarte. La nevoie, inmormantarea se face insa si mai degraba sau mai tarziu. Exista variatii in slujba inmormantarii in functie de varsta si situatia crestinului in Biserica, precum si in functie de perioada liturgica. Slujba de inmormantare a mirenilor difera de cea a clericilor si de cea a monahilor; pentru copiii de pana la sapte ani exista o randuiala speciala a inmormantării. In zilele de Pasti si in Saptamana Luminata slujba inmormantarii este diferita de cea din restul anului: in perioada pascala rugaciunile şi cantarile inmormantarii sunt imprumutate din imnografia sarbatoreasca a praznicului.
Partea cea mai de seama din slujba inmormantarii credinciosilor este rugaciunea de dezlegare ('Dumnezeul duhurilor si al tot trupul'), urmata de rugaciunile de iertare, rostite de preot. In acestea, preotul roaga pe Dumnezeu sa dezlege sufletul celui raposat, de orice blestem sau legatura pusa asupra lui, sa-i ierte tot pacatul sufletesc si trupesc, si ca sufletul sa se odihneasca impreuna cu dreptii, iar trupul sa se dea inapoi firii, desfacandu-se in cele din care a fost alcatuit
Dupa incheierea slujbei prohodului din biserica se porneste, in procesiune, catre cimitir. Pe marginea gropii, preotul rosteste ultima ectenie si se canta 'Vesnica pomenire'. Preotul savarseste acum tot ritualul de ingropare (varsa undelemn si vin peste cel decedat, pecetluieste groapa) si binecuvanteaza coliva si darurile care se impart la cimitir.
Dupa inmormantare, este obiceiul ca familia persoanei decedate sa organizeze o masa de pomenire pentru pe cei care au luat parte la ceremonie, rude, cunoscuti si pentru cei care au ajutat la pregatirile de inhumare. Cand decedatul face parte dintr-o familie fara posibilitati materiale, este potrivit ca rudele sa apeleze la preot care le va ajuta din fondurile bisericii.
Pomenirile de dupa inmormantare
Familia trebuie sa aiba grija ca cel adormit sa fie pomenit cat mai mult cu putinta in cadrul Sfintei Liturghii, mai ales in cele 40 de zile de la deces, si pe durata primului an. Este bine sa se dea preotului un pomelnic pentru patruzeci de zile, ori pentru un an, pe care acesta sa-l pomeneasca la toate Sfintele Liturghii pe care le savarseste in perioada aceasta.
In ziua in care persoana apropiata a decedat, este chemat preotul. Acesta savarseste slujba 'Stalpilor' - o rugaciune scurta prin care familia se roaga impreuna cu preotul pentru sufletul celui raposat. Slujba aceasta include citirea unor parti din cele patru Sf Evanghelii. Slujba 'Stalpilor' se savarseste, in zilele de pana la inmormantare.
Atat pentru slujba 'Stalpilor' dar mai ales pentru slujba inmormantarii, familia trebuie sa aiba pregatita coliva (de obicei din grau fiert indulcit - sau fructe, cozonac, biscuiti etc), vin si mancare, pe care preotul le va binecuvanta la vreme.
Slujba inmormantarii
Slujba inmormantarii are loc in biserica. De obicei, slujba inmormantarii are loc a treia zi dupa moarte. La nevoie, inmormantarea se face insa si mai degraba sau mai tarziu. Exista variatii in slujba inmormantarii in functie de varsta si situatia crestinului in Biserica, precum si in functie de perioada liturgica. Slujba de inmormantare a mirenilor difera de cea a clericilor si de cea a monahilor; pentru copiii de pana la sapte ani exista o randuiala speciala a inmormantării. In zilele de Pasti si in Saptamana Luminata slujba inmormantarii este diferita de cea din restul anului: in perioada pascala rugaciunile şi cantarile inmormantarii sunt imprumutate din imnografia sarbatoreasca a praznicului.
Partea cea mai de seama din slujba inmormantarii credinciosilor este rugaciunea de dezlegare ('Dumnezeul duhurilor si al tot trupul'), urmata de rugaciunile de iertare, rostite de preot. In acestea, preotul roaga pe Dumnezeu sa dezlege sufletul celui raposat, de orice blestem sau legatura pusa asupra lui, sa-i ierte tot pacatul sufletesc si trupesc, si ca sufletul sa se odihneasca impreuna cu dreptii, iar trupul sa se dea inapoi firii, desfacandu-se in cele din care a fost alcatuit
Dupa incheierea slujbei prohodului din biserica se porneste, in procesiune, catre cimitir. Pe marginea gropii, preotul rosteste ultima ectenie si se canta 'Vesnica pomenire'. Preotul savarseste acum tot ritualul de ingropare (varsa undelemn si vin peste cel decedat, pecetluieste groapa) si binecuvanteaza coliva si darurile care se impart la cimitir.
Dupa inmormantare, este obiceiul ca familia persoanei decedate sa organizeze o masa de pomenire pentru pe cei care au luat parte la ceremonie, rude, cunoscuti si pentru cei care au ajutat la pregatirile de inhumare. Cand decedatul face parte dintr-o familie fara posibilitati materiale, este potrivit ca rudele sa apeleze la preot care le va ajuta din fondurile bisericii.
Pomenirile de dupa inmormantare
- La 3 zile dupa moarte (care coincide, de regula, cu ziua inmormantarii), in cinstea Sfintei Treimi si a Invierii din morti a Mantuitorului a treia zi.
- La 9 zile dupa moarte, 'ca raposatul sa se invredniceasca de partasia cu cele 9 cete ingeresti si in amintirea ceasului al 9-lea, cand Domnul, inainte de a muri pe cruce, a fagaduit talharului raiul pe care ne rugam sa-l mosteneasca si mortii nostri'.
- La 40 de zile (sau sase saptamani), in amintirea Inaltarii la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupa Inviere, 'pentru ca tot asa sa se inalte si sufletul raposatului la cer'.
- La trei, sase si noua luni, in cinstea Sfintei Treimi.
- La un an, dupa exemplul crestinilor din vechime care anual praznuiau ziua mortii martirilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo.
- In fiecare an, pana la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creatiei.
Familia trebuie sa aiba grija ca cel adormit sa fie pomenit cat mai mult cu putinta in cadrul Sfintei Liturghii, mai ales in cele 40 de zile de la deces, si pe durata primului an. Este bine sa se dea preotului un pomelnic pentru patruzeci de zile, ori pentru un an, pe care acesta sa-l pomeneasca la toate Sfintele Liturghii pe care le savarseste in perioada aceasta.
[Informatii selectate si rezumate de pe: http://ortodoxism.ro/, http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/, http://ro.orthodoxwiki.org/, http://www.crestinortodox.ro/inmormantarea/]